cauta   
HomeDespre noiDocumenteLegaturiMediaAnunturiImplica-teProgram de ActivitateContact
Istoria PNŢCDStructuriPersonalităţi ale PNŢCDAfiliereAlegeri Locale 2012PozeVideoAlegeri Locale 2016
Istoria PNŢCD

Introducere în istoria PNŢCD
Vineri, 20 Martie 2009
Partidul Naţional Ţărănesc Creştin Democrat este expresia politică, organizată, a două principii - forţă ale tradiţiei istorice româneşti: ...
Partidul Naţional Român
Vineri, 20 Martie 2009
Începuturile Partidului Naţional Român (PNR) se regăsesc în istoria românilor transilvăneni, în lupta pentru drepturile lor legitime, individuale şi naţionale. Principiil ...
Partidul Ţărănesc
Vineri, 20 Martie 2009
Partidul Ţărănesc a corespuns, ca şi Partidul Naţional Român, unui climat social şi unor revendicări care îşi cereau rezolvarea. În prima parte a existen# ...
Fuziunea
Vineri, 20 Martie 2009
Prima apropiere între Partidul Naţional Român şi Partidul Ţărănesc s-a produs în urma celor dintâi alegeri, din noiembrie 1919, de după Marea Unire, în care voturile ...
Preluarea puterii
Vineri, 20 Martie 2009
Încă de la primul manifest (19 octombrie 1926), PNŢ şi-a proclamat hotărârea de a răsturna guvernul averescan şi a pune capăt oligarhiei liberale. În acest scop, ...
Prima perioadă de guvernare naţional-ţărănistă (10 noiembrie 1928 - 18 aprilie 1931)
Vineri, 20 Martie 2009
La două zile după ce Regenţa i-a încredinţat mandatul de a forma guvernul, Iuliu Maniu a prezentat lista noilor miniştri şi a avut loc depunerea jurământului. În ...
A doua perioadă de guvernare naţional-ţărănistă (6 iunie 1932 - 14 noiembrie 1933)
Vineri, 20 Martie 2009
La recomandarea lui Iuliu Maniu, Alexandru Vaida-Voievod a fost însărcinat cu formarea noului guvern. A depus jurământul în seara zilei de 6 iunie 1932, constituind un cabinet de coloratu ...
În opoziţie
Vineri, 20 Martie 2009
La 21 noiembrie 1933, s-a întrunit Comitetul Central Executiv al Partidului Naţional Ţărănesc, care a acceptat demisia lui Alexandru Vaida-Voievod şi a ales pe Ion Mihalache ...
Dictatura Regală
Vineri, 20 Martie 2009
La 10 februarie 1938, regele a impus demisia lui Goga, după ce şi-a asigurat, prin făgăduieli şi presiuni, asentimentul principalelor partide politice (cu excepţia PN# ...
Legionarii la guvernare
Vineri, 20 Martie 2009
La 14 septembrie 1940, România a fost proclamată, prin decret regal, „stat naţional-legionar”, consfinţind interzicerea activităţii tuturor partidelor politice (a cincea in ...
Regimul Antonescu
Vineri, 20 Martie 2009
La 27 ianuarie 1941, generalul Ion Antonescu a format un guvern alcătuit în cea mai mare parte din militari. Deşi organizaţiile politice neautorizate de stat au fost interzise prin de ...
După armistiţiu
Vineri, 20 Martie 2009
La 23 august 1944, seara, s-a constituit guvernul Sănătescu, având în componenţa sa liderii celor patru partide: Iuliu Maniu, C. I. C. Brătianu, Constantin Titel Petrescu şi ...
Teroarea comunistă
Vineri, 20 Martie 2009
Pus în faţa situaţiei de fapt, Iuliu Maniu şi-a dat seama că atât timp cât România va fi lăsată în „sfera de influenţ㔠a URSS nu va mai fi posibilă ...
O nouă etapă istorică: PNŢCD
Vineri, 20 Martie 2009
În contextul crizei generale a comunismului şi a destrămării accelerate a structurilor sale internaţionale create după al doilea război mondial, evenimentele din decembr ...


Cele mai

 

În opoziţie

Vineri, 20 Martie 2009



La 21 noiembrie 1933, s-a întrunit Comitetul Central Executiv al Partidului Naţional Ţărănesc, care a acceptat demisia lui Alexandru Vaida-Voievod şi a ales pe Ion Mihalache în funcţia de preşedinte al partidului. În alegerile programate în prima decadă a lunii decembrie 1933, liberalii au obţinut 50,99% din voturi şi 300 de mandate, iar naţional-ţărăniştii numai 13,92% şi 29 mandate. Preluând conducerea PNŢ, Ion Mihalache şi-a îndreptat eforturile în direcţia întăririi şi reorganizării partidului. A fost reînfiinţat Cercul de studii al PNŢ (8 februarie 1934), sub preşedinţia lui Constantin Rădulescu-Motru, având ca secretar pe profesorul de sociologie Petre Andrei. Rolul „Cercului” a fost de a pregăti noul program al partidului, pe baza studiilor şi rapoartelor prezentate de personalităţi ca: Dimitrie Gusti, Virgil Madgearu, Mihail Ralea, Armand Călinescu, dr. D. Mezincescu, V. Rădulescu-Mehedinţi, Petre Andrei, Mihail Ghelmegeanu, Ion Răducanu, Grigore Gafencu ş.a. S-au elaborat principiile de bază pentru actualizarea statutului. Au fost promovate elemente tinere. S-a stabilit o clauză de vechime medie de doi ani pentru dreptul de a candida pe listele partidului. Din iniţiativa lui Ion Mihalache, s-a înfiinţat „Şcoala de vară de la Câmpulung Muscel” pentru pregătirea, în special, a membrilor Tineretului Naţional-Ţărănesc, care includea şi gruparea Tineretului universitar naţional-ţărănesc. La această şcoală s-au predat cursuri de istorie a mişcării ţărăniste, de sociologie, economie politică, de cooperaţie etc. Au ţinut prelegeri Ion Mihalache, Ion Răducanu, Petre Andrei, Victor Jinga, Armand Călinescu, Constantin Rădulescu-Motru, Mihail Ralea, Grigore Mladenatz, Virgil Madgearu, Gheorghe Zane ş.a. De asemenea, PNŢ a organizat „universităţi ţărăneşti” şi şcoli de gospodărie practică în numeroase localităţi din ţară. Partidul s-a consolidat prin revenirea, la 11 martie 1934, a Partidului Ţărănesc (dr. Nicolae Lupu), desprins din PNŢ cu şapte ani în urmă, dar a înregistrat sciziunea lui Alexandru Vaida-Voievod. Acesta, îmbrăţişând fără rezerve politica Regelui Carol al II-lea îndreptată spre subminarea partidelor şi întărirea puterii personale, a fost exclus din partid (22 martie 1935), împreună cu aderenţii săi, cu toate că fusese preşedintele PNŢ şi de trei ori prim-ministru al ţării. Al treilea Congres general al Partidului Naţional Ţărănesc, întrunit în zilele de 22 şi 23 aprilie 1935, în sala „Rio” din Bucureşti, l-a confirmat pe Ion Mihalache în funcţia de preşedinte al partidului. S-au votat Statutul şi Programul, în formele reactualizate. Prin noul program, Partidului Naţional Ţărănesc propunea ţării: introducerea responsabilităţii ministeriale, descentralizarea administrativă, o politică agrară bazată pe proprietatea ţărănească şi şi pe sprijinirea industrializării agricole, o politică industrială de consolidare şi dezvoltare a micii industrii ţărăneşti, a industriei casnice, a industriei care foloseşte materii prime din ţară, a industriei de apărare. De asemenea, se prevedea dezvoltarea învăţământului profesional şi agricol, introducerea salariului minim, extinderea asigurărilor sociale, un vast program de lucrări publice, construirea de locuinţe ieftine, controlul de către opinia publică a activităţii politice şi politic-administrative în vederea descurajării abuzurilor puterii etc. În politica externă, programul se pronunţa ferm pentru înţelegere internaţională (respectarea tratatelor de pace de după primul război mondial şi constituirea unui sistem de alianţe pentru asigurarea securităţii colective în Europa), conform principiilor Societăţii Naţiunilor, între grupuri de state şi prin relaţii bilaterale între state vecine. În noul program naţional-ţărănesc, ideea de democraţie era considerată ca un bun al societăţii moderne definitiv câştigat. Faţă de grupările extremiste, PNŢ s-a situat în permanenţă pe poziţii de respingere, pronunţându-se împotriva oricărei forme de totalitarism. Pe această linie s-a înscris marea manifestaţie de la Bucureşti din 31 mai 1936 (100.000 de participanţi) care, ca şi victoria în alegerile locale desfăşurate în 16 judeţe, a demonstrat recâştigarea popularităţii PNŢ în rândurile electoratului românesc. În primăvara anului 1937, devenise tot mai evident că apropiata încheiere a mandatului lui Tătărescu va fi urmată de o guvernare ţărănistă, pe care regele era constrâns să o accepte. În aceste împrejurări, a avut loc, la 4 aprilie 1937, al patrulea Congres al PNŢ, care trebuia să aleagă un nou preşedinte cu misiunea de a conduce partidul în campania electorală şi la guvernare. Ion Mihalache, al cărui mandat urma să expire, l-a propus pentru preşedinţie pe Iuliu Maniu. Partidul însă, cunoscând antipatia profundă a Regelui Carol al II-lea faţă de Maniu şi temându-se că o asemenea alegere ar periclita desemnarea PNŢ pentru succesiunea la guvernare, l-a desemnat din nou pe Ion Mihalache pentru alt mandat de preşedinte al partidului. S-a repetat, în acest fel, eroarea făcută de partid în ianuarie 1933, când nu s-a retras în opoziţie o dată cu Iuliu Maniu, ci a continuat sub Alexandru Vaida-Voievod o guvernare păguboasă. Consecinţele compromisului conjunctural din aprilie 1937 s-au arătat câteva luni mai târziu, vădind că atunci când principiile şi demnitatea sunt negociate şi abandonate de dragul puterii, rezultatele politice sunt dezastruoase. Din nefericire, se pare că această lecţie nu a fost învăţată nici mai târziu, peste ani, în martie-aprilie 1998. Atunci, partidul a fost pus să aleagă, pe de o parte, între voluptatea puterii şi dulceaţa guvernării şi, pe de altă parte, păstrarea principiilor şi a verticalităţii, cu riscul unor confruntări politice şi electorale cu rezultate imprevizibile, dar în orice caz onorante şi benefice pe termen lung. Lipsa de popularitate a cabinetului Tătărescu, l-a determinat pe rege, la 12 noiembrie 1937, să-i propună lui Ion Mihalache formarea guvernului, condiţionându-i însă mandatul de colaborarea cu Al. Vaida-Voievod. În şedinţa desfăşurată a doua zi, clauza, fiind considerată umilitoare, a fost respinsă de Delegaţia Permanentă a PNŢ. În această situaţie, Mihalache a respins mandatul şi regele i-a încredinţat, din nou, lui Tătărescu formarea guvernului şi organizarea alegerilor. La 23 noiembrie 1937, s-a întrunit Comitetul Central Executiv, unde Ion Mihalache a rostit un discurs în care a exprimat hotărârea partidului de a susţine monarhia în cadrul constituţionalităţii. După ce l-a apreciat pe Iuliu Maniu ca „simbol al luptei constituţionale”, a încheiat cu impresionantele cuvinte: „Domnule Maniu, ia comanda şi dă poruncă”. Reapariţia lui Iuliu Maniu la conducerea PNŢ a fost urmată de o mare afluenţă de noi înscrieri în partid, între care cea a lui Nicolae Titulescu. În vederea alegerilor care se apropiau şi pentru curmarea drumului spre dictatură, Iuliu Maniu a propus opoziţiei un „pact de neagresiune electoral㔠care a fost semnat de Partidul Naţional Ţărănesc (Iuliu Maniu), Partidul Naţional Liberal (Gheorghe Brătianu), Totul pentru Ţară (Corneliu Zelea Codreanu), Partidul Socialist (Iosif Jumanca), Uniunea Agrară (Constantin Argetoianu) şi Uniunea Evreilor (dr. Wilhelm Filderman). Prezenţa mişcării legionare alături de celelalte formaţiuni politice semnatare ale pactului era văzută de Iuliu Maniu ca o posibilitate de descurajare a unor eventuale încercări ale guvernului Tătărescu de a folosi violenţa în campania electorală. De altfel, declaraţiile făcute într-un discurs la Cluj (27 ianuarie 1938) au precizat incontestabil opoziţia lui Maniu şi a PNŢ faţă de politica preconizată de Corneliu Zelea Codreanu de alianţă cu Germania hitleristă. Rezultatele alegerilor din 20 decembrie 1937 au marcat nu numai înfrângerea guvernului, ci şi un evident progres în conştientizarea politică a maselor care şi-au manifestat independent opţiunea. Guvernul a obţinut 35,9% şi 152 mandate, iar PNŢ - 20,4% şi 86 mandate. Ignorând logica şi tradiţia, regele a însărcinat pe Octavian Goga, pentru care votase numai 9,15% din electorat, cu formarea unui nou guvern. În cabinetul Goga au fost incluşi şi câţiva fruntaşi ai Partidului Naţional Ţărănesc, atraşi de promisiunile regelui: Armand Călinescu, Virgil Potârcă, V. Rădulescu-Mehedinţi, Dinu Simian. Aceştia au fost excluşi din PNŢ, la 25 decembrie 1937, pentru trădarea programului şi pentru indisciplină în partid.



Adauga parere
Autor :

Comentariu ( max. 1000 caractere ) :
caractere ramase.
(Responsabilitatea juridica revine in totalitate autorului)


Introduceti codul din imagine :  



Pareri (0)
Vizite : 3190
Ultimele






SATU MAREDespre noiDocumenteLegaturiMediaAnunturiImplica-teProgram de Activitate
Servicii de Gazduire Web si Inregistrare Domenii prin Claus Web srl, Satu Mare, 440080, Corvinilor, 5/D8, tel/fax: +40.261768580