Ion Raţiu

S-a născut la Turda, la 6 iunie 1917.

Şi-a făcut studiile la licee din Turda şi Cluj, iar pe urmă la Universitatea clujeană, unde, în 1938, şi-a luat licenţa în Drept. ÃŽncă din ultimul an de studii a lucrat în biroul lui Ionel Pop, nepot al lui Iuliu Maniu şi fost vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor.

A facut Şcoala de ofiţeri de rezervă la Craiova, unde a ieşit şef de promoţie.

A fost numit în Ministerul de Externe şi trimis la Londra în februarie 1940, unde a sosit în aprilie acelaşi an.

ÃŽn vara lui 1940, Ion Raţiu a continuat să funcţioneze în postul sau la Legaţia Română de la Londra.

La înfiinţarea statului naţional-legionar, în septembrie 1940, Ion Raţiu şi-a dat demisia. S-a dus la Ministerul de Externe englez şi a cerut azil politic. Aşa a rămas în Anglia.

A avut marele noroc sa primească o bursă la Cambridge, unde a studiat timp de trei ani, luându-şi diploma de Master of Arts în Ştiinţe Economice. ÃŽn timpul cât s-a aflat la Cambridge, a susţinut o serie de emisiuni radio, pe teme politice, în problema Transilvaniei, mai ales după Dictatul de la Viena şi cedarea nordului Transilvaniei.

A înfiinţat „Asociaţia Studenţilor Români din Marea Britanie". A lucrat în Consiliul Internaţional al Studenţilor, ca vicepreşedinte, în timpul războiului. Apoi a fost cooptat în Comitetul Executiv al Consiliului Mondial al Tineretului. Tot el a înfiinţat, dupa război, ca răspuns la preocuparea tuturor pentru viitorul Europei, o asociaţie numită „CESYS" (Societatea Studenţilor şi a Tineretului din Europa Centrala şi de Răsărit).

Deşi tânăr, a fost cooptat în Comitetul Executiv al „Mişcării Românilor Liberi", care s-a opus alinierii României cu Germania nazistă şi care a afirmat tot timpul că locul României este alături de marile puteri democratice din Occident, cele care au ajutat la crearea României Mari.

ÃŽnainte de alegerile din 1946, i-a scris lui Iuliu Maniu şi s-a oferit să meargă în ţară să candideze în alegeri. I s-a răspuns ca e mai bine să stea pe loc, pentru că, din păcate, „şi alţi buni români vor trebui să plece, să continue lupta naţională în străinătate".

ÃŽn 1957 şi-a constituit propria companie maritimă, companie care ulterior s-a dezvoltat. A continuat această activitate până în 1975, când, la vârsta de 58 de ani, s-a decis să se dedice în întregime problemei româneşti.

ÃŽn 1965 s-a înfiinţat Asociaţia ACARDA, „Asociaţia Culturală a Românilor din Anglia". Ion Raţiu a fost preşedintele acesteia.

ÃŽn mai 1984, a înfiinţat URL (Uniunea Românilor Liberi). URL căuta să exprime aspiraţiile de libertate şi democratie ale românilor.

ÃŽn 25 decembrie 1989, a iniţiat o largă campanie de ajutorare a României.

După repatriere, în ianuarie 1990, a ajutat la refacerea PNŢ alături de Corneliu Coposu, devenind vicepreşedinte al PNŢCD.

A candidat la funcţia de preşedinte al României la alegerile din 1990 unde a obţinut 4,29% din voturi şi s-a plasat pe locul 3. A fost ales deputat de Cluj din partea PNŢCD la alegerile din 20 mai 1990, respectiv la cele din 1992.

ÃŽn 1996 a fost ales deputat de Arad, tot din partea PNŢCD.

S-a stins din viaţă la data de 17 ianuarie 2000, la Londra.